Code helper

Appearance

Functii care prelucreaza tablouri ​

Putem da un tablou (vector) ca parametru unei functii, exact ca pe orice alta valoare. De obicei trimitem si numarul de elemente n alaturi de vector, pentru ca functia sa stie cate pozitii sa prelucreze.

Sintaxa — cu dimensiunea mentionata ​

Un parametru de tip tablou se scrie: tipul elementelor, numele si [dimensiune]. Pe langa el, trimitem si n (cate elemente sunt efectiv folosite).

cpp
void afisare(int v[100], int n)
{
    int i;
    for (i = 1; i <= n; i++)
        cout << v[i] << " ";
}
  • int v[100] — parametrul este un tablou de int.
  • int n — cate elemente din v prelucram (folosim pozitiile v[1..n]).

Exemplu — tabloul primit ca parametru este ACEEASI memorie ​

Cand dam un tablou ca parametru, functia nu primeste o copie a lui, ci lucreaza direct pe acelasi vector din apel (aceeasi zona de memorie). Asta inseamna ca modificarile facute in functie raman vizibile dupa apel.

cpp
#include <iostream>
using namespace std;

void dubleaza(int v[100], int n)
{
    int i;
    for (i = 1; i <= n; i++)
        v[i] = v[i] * 2;
}
int v[100];
int n, i;
int main()
{
    n = 3;
    v[1] = 10;
    v[2] = 20;
    v[3] = 30;

    dubleaza(v, n);   // la apel scriem doar numele vectorului: v

    for (i = 1; i <= n; i++)
        cout << v[i] << " ";
    return 0;
}

Afisare:

20 40 60

Desi dubleaza a modificat v[i] "in interiorul functiei", afisarea din main arata valorile dublate. Inseamna ca functia a lucrat chiar pe vectorul din main, nu pe o copie.

Important

Un tablou dat ca parametru nu se copiaza. Functia primeste aceeasi zona de memorie ca cea din apel, deci orice modificare a elementelor ramane dupa intoarcerea din functie.

Contrast cu un parametru obisnuit (scalar) ​

Pentru un parametru simplu (int, float, ...), functia primeste o copie a valorii. Modificarile facute in functie se pierd dupa apel.

cpp
#include <iostream>
using namespace std;

void incearca(int x)
{
    x = x * 2;   // modific doar copia locala
}
int a;
int main()
{
    a = 10;
    incearca(a);
    cout << a;   // a a ramas 10
    return 0;
}

Afisare:

10

Observatie

In lectia de functii am vazut ca parametrii sunt copii ale argumentelor din apel — exact ce se intampla aici cu int x. Tablourile fac exceptie: ele nu se copiaza, functia lucreaza pe vectorul original.

Omiterea dimensiunii — int v[] ​

La un parametru de tip tablou, dimensiunea dintre [ ] poate fi omisa. Compilatorul oricum nu o foloseste — singura informatie despre cate elemente prelucram este n, pe care il trimitem noi.

cpp
#include <iostream>
using namespace std;

void afisare(int v[], int n)   // fara dimensiune intre [ ]
{
    int i;
    for (i = 1; i <= n; i++)
        cout << v[i] << " ";
}
int v[100];
int n, i;
int main()
{
    n = 3;
    v[1] = 5;
    v[2] = 7;
    v[3] = 9;

    afisare(v, n);
    return 0;
}

Afisare:

5 7 9

Sfat

La parametri scriem de obicei int v[] (fara dimensiune) si trimitem mereu n separat. Asa aceeasi functie merge pentru orice vector, indiferent cat de mare a fost declarat.

Functie care citeste un tablou ​

Pentru ca tabloul este aceeasi memorie, putem chiar citi valorile in interiorul unei functii — ele raman in vector dupa apel.

cpp
#include <iostream>
using namespace std;

void citeste(int v[], int n)
{
    int i;
    for (i = 1; i <= n; i++)
        cin >> v[i];
}
void afisare(int v[], int n)
{
    int i;
    for (i = 1; i <= n; i++)
        cout << v[i] << " ";
}
int v[100];
int n;
int main()
{
    cin >> n;
    citeste(v, n);   // citirea se face in functie...
    afisare(v, n);   // ...iar valorile sunt vizibile aici
    return 0;
}

Intrare:

4
3 8 1 6

Afisare:

3 8 1 6

Probleme rezolvate ​

Problema 1: Suma elementelor ​

Enunt: Se citeste n si apoi n numere intregi. Sa se afiseze suma lor, folosind o functie.

Solutie: O functie suma care primeste vectorul si n si returneaza suma (un singur int).

cpp
#include <iostream>
using namespace std;

int suma(int v[], int n)
{
    int i, s;
    s = 0;
    for (i = 1; i <= n; i++)
        s = s + v[i];
    return s;
}
int v[100];
int n, i;
int main()
{
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
        cin >> v[i];

    cout << suma(v, n);
    return 0;
}

Intrare:

5
4 2 7 1 3

Afisare:

17

Problema 2: Maximul ​

Enunt: Se citeste n si apoi n numere intregi. Sa se afiseze valoarea maxima, folosind o functie.

Solutie: O functie maxim care porneste de la primul element si compara cu restul.

cpp
#include <iostream>
using namespace std;

int maxim(int v[], int n)
{
    int i, m;
    m = v[1];
    for (i = 2; i <= n; i++)
        if (v[i] > m)
            m = v[i];
    return m;
}
int v[100];
int n, i;
int main()
{
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
        cin >> v[i];

    cout << maxim(v, n);
    return 0;
}

Intrare:

5
4 2 7 1 3

Afisare:

7

Capcane frecvente ​

1. Uitam parametrul n ​

Functia nu stie singura cate elemente are tabloul. Trebuie sa-i trimitem mereu si n.

cpp
void afisare(int v[])   // de unde stie cate elemente sa afiseze?
{
    // ... nu avem pana unde sa mergem cu for-ul
}

Corect: void afisare(int v[], int n).

2. Credem ca tabloul "se copiaza" ​

Spre deosebire de un int, tabloul nu se copiaza. Daca o functie modifica v[i], modificarea ramane si dupa intoarcerea din functie. Nu te baza pe faptul ca vectorul original "ramane neatins".

3. Indexarea ​

Folosim consecvent pozitiile v[1..n]. La apel trimitem doar numele vectorului (afisare(v, n)), fara paranteze patrate.