Parcurgerea vectorilor

In lectia anterioara am vazut cum se declara un vector si cum accesam un element prin v[indice]. Acum vrem sa lucram cu toate elementele unui vector, nu doar cu cele pe pozitii fixate. Pentru asta folosim o bucla for.

---

Indexarea de la 1

Pana acum am vazut ca pozitiile dintr-un vector pornesc de la 0. Acesta este modul "tehnic" in care C++ numeroteaza elementele.

In practica, la pbinfo si la BAC, enunturile vorbesc despre primul numar, al doilea numar, al n-lea numar. Este mai natural sa potrivim pozitia din vector cu pozitia din enunt:

• elementul de pe pozitia 1 = primul numar citit
• elementul de pe pozitia 2 = al doilea numar citit
• elementul de pe pozitia n = al n-lea numar citit

Pentru a folosi indexarea de la 1, declaram vectorul cu o pozitie in plus si ignoram pozitia 0:

int v[101];
// declaram un vector cu 101 pozitii: v[0], v[1], ..., v[100]
// vom folosi doar pozitiile v[1], v[2], ..., v[100]
// pozitia v[0] ramane nefolosita

Sfat

indexarea de la 1 este conventia pe care o vom folosi de aici inainte in toate lectiile despre vectori. Este recomandata pentru ca face codul mai usor de citit si de potrivit cu enuntul problemei.

---

Citirea a n elemente

Cand nu stim de la inceput cate numere vom citi, citim mai intai n (cate numere sunt), apoi parcurgem pozitiile 1, 2, ..., n cu o bucla for si citim cate o valoare in fiecare pozitie.

#include <iostream>
using namespace std;
int v[101], n, i;

int main()
{
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        cin >> v[i];
    }
    return 0;
}

Intrare:

5
8 3 12 5 1

Dupa executia buclei, vectorul are:

Pozitia (i)	v[1]	v[2]	v[3]	v[4]	v[5]
Valoarea	8	3	12	5	1

Important

dimensiunea declarata a vectorului (v[101]) trebuie sa fie strict mai mare decat n. Daca enuntul spune ca n poate ajunge pana la 100, declaram cu 101 pentru a avea loc si pentru v[n].

---

Afisarea a n elemente

Pentru a afisa toate elementele, parcurgem pozitiile in aceeasi ordine ca la citire si afisam fiecare valoare.

#include <iostream>
using namespace std;
int v[101], n, i;

int main()
{
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        cin >> v[i];
    }
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        cout << v[i] << " ";
    }
    return 0;
}

Intrare:

5
8 3 12 5 1

Afisare:

8 3 12 5 1

---

Parcurgere de la inceput la final

Cele doua bucle de mai sus (citire si afisare) sunt parcurgeri ale vectorului: trecem prin fiecare pozitie, de la 1 la n, si facem ceva cu elementul curent. Aceasta este parcurgerea de la inceput la final, cea mai frecvent intalnita.

Sablonul general:

for (i = 1; i <= n; i++)
{
    // foloseste v[i]
}

---

Parcurgere de la final la inceput

Uneori avem nevoie sa parcurgem vectorul invers: de la v[n] catre v[1]. Pentru asta, schimbam bucla for astfel incat i sa porneasca de la n si sa scada pana la 1.

for (i = n; i >= 1; i--)
{
    // foloseste v[i]
}

Exemplu: sa se afiseze elementele in ordine inversa fata de cea citita.

#include <iostream>
using namespace std;
int v[101], n, i;

int main()
{
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        cin >> v[i];
    }
    for (i = n; i >= 1; i--)
    {
        cout << v[i] << " ";
    }
    return 0;
}

Intrare:

5
8 3 12 5 1

Afisare:

1 5 12 3 8

---

Suma elementelor

Folosim o variabila s in care acumulam suma. Pornim cu s = 0 si la fiecare pas adunam valoarea curenta v[i].

#include <iostream>
using namespace std;
int v[101], n, i, s;

int main()
{
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        cin >> v[i];
    }
    s = 0;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        s = s + v[i];
    }
    cout << s;
    return 0;
}

Intrare:

5
8 3 12 5 1

Afisare:

29

Pas cu pas, valoarea lui s:

Pasul (i)	v[i]	s dupa pas
1	8	8
2	3	11
3	12	23
4	5	28
5	1	29

---

Parcurgerea perechilor egal departate

Vreau sa iau in considerare urmatoarele perechi:

• primul element cu ultimul
• al 2-lea cu penultimul
• al 3-lea cu antepenultimul
• ...

Daca am n elemente, voi avea perechile cu pozitiile:

• 1 si n
• 2 si n - 1
• 3 si n - 2
• ...

Pentru un vector cu 8 elemente voi avea perechile cu pozitiile (1, 8), (2, 7), (3, 6), (4, 5)

Pentru un vector cu 5 elemente (1, 5), (2, 4) - 3 este mijlocul sirului

#include <iostream>
using namespace std;
int n, i, v[101];
int st, dr;

int main()
{
    // citesc n si n elemente
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        cin >> v[i];
    }

    for (st = 1, dr = n; st < dr; st++, dr--)
    {
        cout << v[st] << " " << v[dr] << endl;
    }
    return 0;
}

Intrare:

6
24 30 19 11 20 7

Afisare:

24 7
30 20
19 11

---

Numararea elementelor care respecta o conditie

Folosim un contor nr, pornit de la 0, si la fiecare pas verificam daca v[i] respecta conditia. Daca da, marim contorul cu 1.

Exemplu: sa se numere cate elemente pare are vectorul.

#include <iostream>
using namespace std;
int v[101], n, i, nr;

int main()
{
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        cin >> v[i];
    }
    nr = 0;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        if (v[i] % 2 == 0)
        {
            nr++;
        }
    }
    cout << nr;
    return 0;
}

Intrare:

5
8 3 12 5 1

Afisare:

2

Observatie

elementele pare din vector sunt 8 si 12, deci nr = 2.

---

Primul element care respecta o conditie

Cand cautam primul element care respecta o conditie, parcurgem vectorul de la 1 la n si ne oprim imediat ce am gasit unul. Oprirea o facem cu break.

Retinem si pozitia la care l-am gasit intr-o variabila poz. O initializam cu 0 (valoare ce nu poate fi o pozitie reala, intrucat pozitiile pornesc de la 1) pentru a putea distinge cazul "nu am gasit niciun element".

Exemplu: sa se afiseze primul element par din vector si pozitia lui.

#include <iostream>
using namespace std;
int v[101], n, i, poz;

int main()
{
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        cin >> v[i];
    }
    poz = 0;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        if (v[i] % 2 == 0)
        {
            poz = i;
            break;
        }
    }
    if (poz != 0)
    {
        cout << "Primul element par este " << v[poz] << " pe pozitia " << poz;
    }
    else
    {
        cout << "Nu exista elemente pare";
    }
    return 0;
}

Intrare:

5
8 3 12 5 1

Afisare:

Primul element par este 8 pe pozitia 1

Atentie

fara break, bucla ar continua sa parcurga vectorul pana la final si poz ar fi suprascris de fiecare data. La final am obtine ultimul element par, nu primul.

---

Ultimul element care respecta o conditie

Pentru ultimul element care respecta o conditie, parcurgem vectorul invers, de la n la 1, si ne oprim la prima potrivire cu break. Primul element gasit la parcurgere inversa este chiar ultimul din vector.

Exemplu: sa se afiseze ultimul element par din vector si pozitia lui.

#include <iostream>
using namespace std;
int v[101], n, i, poz;

int main()
{
    cin >> n;
    for (i = 1; i <= n; i++)
    {
        cin >> v[i];
    }
    poz = 0;
    for (i = n; i >= 1; i--)
    {
        if (v[i] % 2 == 0)
        {
            poz = i;
            break;
        }
    }
    if (poz != 0)
    {
        cout << "Ultimul element par este " << v[poz] << " pe pozitia " << poz;
    }
    else
    {
        cout << "Nu exista elemente pare";
    }
    return 0;
}

Intrare:

5
8 3 12 5 1

Afisare:

Ultimul element par este 12 pe pozitia 3